Veliko Tarnovo, oraş ale cărui începuturi coboară cu multe milenii înainte de apariţia creştinismului, este una dintre cele mai frumoase, mai pitoreşti şi mai atractive aşezări ale Bulgariei.
Un oraş cu multe case albe ce se agaţă, într-un echilibru aproape nefiresc, de pantele dealurilor. Case din piatră, trainice, cu ferestre înguste şi întunecate, din dosul cărora poţi să observi în voie forfota de pe străzi. Străzi pietruite, şerpuite, late doar cât să treacă doi oameni ţinându-se de mâini; străzi care urcă abrupt, ramificându-se deodată în străduţe mici şi umbrite, unde, odată intrat, poţi să dai chiar şi peste un copac înflorit, în care au “crescut”, absolut uimitor, şiraguri de mărţişoare (aproape orice copac înflorit de pe aceste meleaguri este “blagoslovit” cu fire de mărţişor ce flutură la cea mai mică adiere a vântului).
Veliko Tarnovo, oraş ale cărui începuturi coboară cu multe milenii înainte de apariţia creştinismului, este una dintre cele mai frumoase, mai pitoreşti şi mai atractive aşezări ale Bulgariei. Şi, nu în ultimul rând, o călătorie la Veliko Tarnovo, în centrul istoric, poate fi echivalentul unei perindări în timpurile de acum 100 de ani.
La parterul caselor, meşterii populari îndeplinesc, într-un timp încremenit, aceleaşi gesturi ca mai demult. Olari, lucrători în aramă, armurieri, croitori, tâmplari, ţesători, iconari sau sculptori lucrează şi vând obiecte (vase de lut sau de alamă, costume populare măiestrit ţesute…), ce respectă întru totul vechea tradiţie bulgărească. Brutăriile sunt la mare căutare, semn că specialităţile regiunii (care sunt în această regiune influenţate de gastronomia turcă) nu îşi dezmint faima. Kataiful, halvaua, boza (o băutură preparată din seminţe de mei fermentate) sau banitsa sunt doar câteva dintre preparatele ce trebuie încercate.
Bine ai venit,
