Marţi, ora 10.30, Secţia 10 Poliţie. Prima ieşire în lume a Ioanei Maria Vlas după eliberarea de luni după-amiază. Ca orice persoană eliberată sub control judiciar, trebuie să se prezinte periodic „să dea cu subsemnatul“. S-a plimbat puţin prin oraş, şi-a cumpărat pâine şi s-a întors acasă.

După aproape cinci ani de arest preventiv, fosta şefă a FNI povesteşte, în exclusivitate pentru EVZ, ce va face în continuare, dar şi ce s-a întâmplat în trecut: cum va da ochii cu lumea care o va recunoaşte, care era relaţia cu Sorin Ovidiu Vîntu, cum se „alintau“, care sunt regretele şi cum se înţelegea cu colegele de celulă. (A colaborat Mihaela Stănciucu)

EVZ: Aţi cerut eliberarea după ce i-aţi implorat pe judecători să vă ţină în arest. De ce?

Ioana Maria Vlas: Pentru că atunci trebuia să stau în arest şi, vă rog, să nu mă întrebaţi de ce. Acum trebuia să ies pentru că trebuie să am grijă de propriii mei ochi (suferă de glaucom - n.r.). Îmi pare rău, dacă nu ar fi fost problema cu ochii, nu aş fi cerut.

Ce o să faceţi de-acum încolo?

Mâine (ieri - n.r.) o să mă duc la poliţie, să mă prezint conform obligaţiilor pe care le am în caz de exarestat. Mai departe nu ştiu. Dar bine ar fi să pot să am un răspuns. Cred că o să continui să scriu.

Unde o să locuiţi?

Presupun că acasă.

Cum v-au schimbat viaţa cei cinci ani în arest?

Aş spune că m-au făcut mai turbată decât o lupoaică sură, care este cu vibrionul în ea. M-au înrăit cumplit. Pe de altă parte, m-am împăcat parţial cu specia umană (…), pentru că specimenele pe care le-am întâlnit acolo sunt mai umane decât cele pe care le-am cunoscut în societate.

V-aţi mai revenit de la eliberarea din arest?

Vreau să spun că aveam două colege de cameră care aveau pasiunea jocului de rummy şi, de multe ori, mă ţineau până noaptea t