N-avem incotro si trebuie sa ne intoarcem la miza luptei electorale interne chiar daca nu ne face placere. Zilele linistite din perioada summitului, cand liderii partidelor au stat mai mult cu capul pe perna, nefiind interesati aproape deloc sa croseteze pe hartie strategii pentru alegerile programate in acest an, au ramas in urma, spre regretul celor care nu se pot obisnui cu circul politic prezent mai tot timpul.

Aproape o saptamana n-am mai auzit de atacuri la adresa unor adversari politici, de faptul ca se trag sfori pentru formarea unor aliante preelectorale sau ca exista jocuri perverse pentru compromiterea unor candidati aflati in zona de influenta a celor doua Palate. In afara de cateva incercari timide axate in special pe punerea intr-o lumina proasta a presedintelui si a altor demnitari responsabili cu politica externa, nu am vazut alte interventii de natura sa tina activata reactia negativa a controverselor autoproducatoare de conflicte. Prin urmare, nu stiu cat de mare a fost retinerea sau eventual dezinteresul fata de reuniunea organizata la Palatul Parlamentului. Sau cum poate fi catalogata hotararea liderilor de partid de a renunta sa participe la aventuri politice iresponsabile in intervalul 1-5 aprilie. stiu doar ca opiniei publice i s-a dat ocazia sa fie mai relaxata datorita faptului ca posturile de televiziune centrale nu au mai fost interesate de prezenta in platouri a oamenilor politici pusi pe scandal.

Cineva spunea, mai in gluma, mai in serios, ca, daca summitul ar mai fi continuat inca trei-patru zile, lumea uita de masina de produs vorbe si galceava care se cheama clasa politica. Asaltul pur verbal de la inceputul saptamanii in curs, sustinut si mai aprig de unii lideri predispusi sa continue conflictele cu riscul de a radicaliza o masa politica uriasa, nu face altceva decat sa arate intoarcerea in locul din ca