Saptamana trecuta, pe langa manifestarile oficiale ale Summitului NATO al carui bilant si consecinte au epuizat fara un rezultat palpabil neuronii comentatorilor, dincolo de splendoarea salilor de conferinte si a saloanelor de receptie, de tinutele mai mult sau mai putin superbe ale sotiilor conducatorilor si de extrema curtenie de sorginte pur occidentala a dlui George Bush (care ar trebui sa dea de gandit badaraniei unor politicieni de pe la noi, in cautarea unor modele), saptamana trecuta, spuneam, au avut loc si evenimente mai putin aspectuoase care nu aveau ca decor Palatul Parlamentului si nici hotelul Hilton, ci mai degraba unele uliti infrecventabile ale Capitalei sau halele parasite ale unor uzine ex-socialiste, actualmente cam goale.
In principal, in marginea reuniunii, au sosit sau au incercat sa soseasca in orasul-lumina Bucuresti, pe langa marimile trecatoare ale acestei lumi, si cativa antimilitaristi sau anarhisti, atat bastinasi, cat si internationali. Intamplarile acestor tineri, in general ciufuliti, si nu barbieriti cu perdaf, merita sa fie mentionate. Au si fost, asa ca nu ma voi intinde asupra faptelor. Care pot fi impartite in mai multe categorii: opriri la frontiera de stat cu trimitere inapoi, vizite la domiciliul unor activisti pacifisti din provincie, controlul arbitrar pe strada al bagajelor unor cetateni, in principiu pasnici, si cireasa de pe tort: descinderea organului la fostele uzine "Timpuri noi" (observati simbolul), cu caftirea si retinerea celor aflati in interior, cateva zeci de cetateni romani si straini care nu pareau sa pericliteze in vreun fel lucrarile summitului.
Pot sa inteleg nervozitatea organelor de ordine literalmente ingrozite de posibilitatea unor incidente in zona sacra a culoarului unic, dar trebuie pe de alta parte sa-mi spun ca aceleasi organe trebuie sa fie, tehnic vorbind, capabile sa
