Că veştile bune nu sunt ştiri e un slogan des vânturat şi ridicat chiar la rangul de adevăr indubitabil. Varianta lui anglo-saxonă, „no news is good news“, face carieră de ani buni, planând ca o vrabie candidă deasupra acelei părţi din presa internaţională care a descoperit cât de uşor fac ştirile catastrofice audienţă şi cât de greu şi ager trebuie să fie efortul pentru a transforma o veste bună într-o ştire demnă de luat în seamă. Salivând abundent după puncte de rating, o anumită parte din presa de pretutindeni a urmărit în ultima lună, cu o discreţie hămesită de şacal, firul roşu al unei poveşti cu potenţial de bombă...

Geert Wilders, un politician de extremă dreapta, analogia olandeză şi mai simpatică a Vadimului mioritic (fizionomia sa aduce cu cea a unui bursuc încărunţit), a început să negocieze cu mai multe televiziuni difuzarea unui scurtmetraj antiislamic, numit „Fitna“. Intenţia declarată a „bursucului“ extremist era aceea de a evidenţia că terorismul islamist este justificat şi inspirat de Coran, prin texte care incită la distrugerea civilizaţiei occidentale. Cancelariile europene au tresărit puternic la auzul acestui anunţ, alegând cu înţelepciune să se delimiteze de orice acţiune a sus-numitului politician. Deşi filmul încă nu fusese difuzat, frica europenilor nu a întârziat să se manifeste: în Olanda a fost ridicat nivelul de alertă teroristă, secretarul general al NATO şi-a mărturisit temerile că trupele din Afganistan vor fi afectate de acest eveniment, iar Uniunea Europeană şi-a alertat misiunile diplomatice din întreaga lume. Iranul, Pakistanul şi Afganistanul au anunţat că sunt gata de represalii. Toate premisele erau stropite cu praf de puşcă.

Primul scurtcircuit în scenariul exploziv pus la cale de „bursucul“ extremist a fost provocat de televiziunile olandeze. Acestea, ignorând cariera mondială a lui „no news is good news“, au ales s