Portaluri culturale si literare, pagini web colective, proiecte individuale, toate acestea participa la formarea unei retele cu oscilatii, pendulind intre reusite si esecuri, intre colaborari si despartiri, schimbindu-si periodic lookul, autodesfiintindu-se sau schimbindu-se "pe ici pe colo", pentru a reveni ulterior cu o noua formula, cu alti administratori si cu noi aspiratii. De pilda, Hyperliteratura si Rocultura au trecut prin aproape toate aceste etape, sperind la o mai buna autoorganizare si la o mai fructuoasa comunicare intre membri si intre acestia si simplii cititori. Cu toate astea, intre aspiratiile si realizarile efective ale proiectelor de acest gen au survenit multe incongruente, contradictii si poticniri, de la problemele de organizare la cele de colaborare. In plus, multe dintre aceste initiative apar ca urmare a unor disensiuni interne in proiecte colective precedente, iar tonul lor este unul negativist si demolator cu privire la acestea.
Lipsesc proiectele virtuale constructive care sa continue o traditie sau care sa instituie o logica pozitiva. Deviza initiativelor noastre negatoare pare a fi urmatoarea: "sa exterminam" adversarul sau concurenta pentru ca noi sa putem functiona si sa ne construim o identitate. Sa fie aceasta situatie un semn al negatiei de tipul avangardei sau pur si simplu un simptom al gastilor de scriitori care se lupta intre ele ca intr-un cartier interlop al literaturii? Ca sa fie vorba de un demers avangardist (legitimant in cazul in care am putea vorbi de o incheiere a postmodernismului), ar trebui sa fie implicata multa ironie distrugatoare, pe cind in cazul acestora e mai curind vorba doar de o intentie viscerala de distrugere a celuilalt devenit intre timp "insuportabil" sau pur si simplu agasant.
Videopoeme, mixuri audio, animatii flash sau slideshow-uri de imagini si texte de poezie, iata cu
