Un teritoriu incarcat de istorie, scena a unor permanente conflicte de natura religioasa, Israelul cauta sa isi dezvolte constiinta nationala prin intermediul Ierusalimului, o regiune cumuland esenta secolelor sale de existenta tensionata.
Simbol al turismului de factura spirituala, Ierusalimul este apreciat drept pamant sfant de catre iudei, musulmani si crestini, trei din totalul celor patru mari credinte monoteiste ale lumii. De aici deriva importanta sa strategica, cat si inestimabila valoare cultural-religioasa demonstrata.
Oras reper al credintei monoteiste
Situat la granita dintre Israel si Autonomia Palestiniana, orasul si-a triplat suprafata odata cu reunificarea teritoriilor in 1967, anul cuceririi sale de catre fortele militare sioniste. Tot atunci, guvernul israelian a adoptat o lege prin care permitea accesul liber la Locurile Sfinte al tuturor pelerinilor, indiferent de orientarea religioasa dovedita. Astfel, noua capitala a putut sa-si dezvolte pe parcursul ultimelor decenii o serie de circuite turistice, cu semnificatie istorica si culturala aparte, destinatii cu puternica influenta spirituala si importante centre de pelerinaj. Cu o populatie numarand peste 700.000 de suflete, din care aproape trei sferturi declarati adepti ai cultului mozaic, Ierusalimul obtine consemnarea zonei sale centrale, denumita si "Orasul vechi", pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO inca din 1982. Aceasta regiune atestata documentar acum 4 milenii, cu 1.000 de ani inainte de a fi aleasa pentru prima oara capitala a statului iudeu de catre Regele David, beneficiaza de existenta a patru sectoare distincte si anume cartierul musulman, crestin, evreiesc si armean. Acestea dezvolta constante si foarte apreciate puncte de interes, imbinand caracterul istoric cu cel profund religios. In spatele zidurilor inconjurand "Orasul vechi", se afla mor
