Prefata la editia spaniola a romanului De doua mii de ani de Mihail Sebastian, in pregatire la Editura Aletheia, din Madrid
Romanul cu acest titlu al scriitorului roman de origine evreiasca, Mihail Sebastian, a aparut la Bucuresti in iunie 1934. Autorul avea 27 de ani. Publicase pina atunci un jurnal de creatie, Fragmente dintr-un carnet gasit, si un fals roman, Femei, alcatuit din patru nuvele despre virstele feminitatii, unite printr-un acelasi protagonist masculin. Gazetar afirmat, stralucit eseist si critic literar, Sebastian scrisese, fara sa publice, un alt roman, Orasul cu salcimi, dedicat, de asemenea, psihologiei feminine (cartea va aparea in 1935). Literatura sa, in care se puteau regasi influente din Kierkegaard sau Max Stirner, proclama suprematia solitudinii, ca proba existentiala a autenticitatii. Naratorul anonim al jurnalului care alcatuieste romanul De doua mii de ani reitereaza structura sufleteasca si cerebrala a unui solitar obsedat de zadarnicia si miracolul existentei, silit sa-si interogheze identitatea in vremuri tulburi. Scepticul care rivneste intensificarea trairii imediate, eliberarea de excesele luciditatii, de jocul inselator al ideilor aspira sa regaseasca natura primara si simplitatea omenescului.
Prima fraza a romanului este graitoare: "Cred ca nu m-am temut niciodata de oameni sau de lucruri, ci numai de semne si simboluri". Eroul traieste, insa, intr-o vreme cind etnicitatea sa devine premisa oprobriului; semnele si simbolurile urii nu pot fi ignorate, extremismul politic si nationalismul se revitalizeaza prin traditionalele accente antisemite.
Formarea spirituala a tinarului evreu nu se produce, cum ne-am astepta, in sinagoga sau in miscarile revolutionare de emancipare iudaica, ci sub influenta profesorului crestin Ghita Blidaru, preocupat, acesta, de criza modernitatii, de efectele devitalizante al
