Anton ADAMUT
sSit Filosofia lui Camil Petrescu
Editura Timpul, Iasi, 2007, 292 p.
In spatele unei creatii literare de valoare se afla, implicit, niste baze filozofice, nu ca sistem bine determinat, ce uzeaza de anumite concepte ori o anumita metoda, ci in sensul ca fiecare scriitor are o anumita conceptie asupra vietii, in functie de care, mai mult sau mai putin constient, isi urzeste plasa de semnificatii. Cu atit mai usor se impune atentiei unui filolog cazul unuia dintre putinii prozatori romani care, daca nu au reusit, cel putin au incercat sa inchege o filozofie. Este cazul lui Camil Petrescu, a carui opera filozofica, Doctrina substantei, a ramas nepublicata pina in 1988, mai toti contemporanii acestuia fiind sceptici in legatura cu existenta acestei carti, iar Camil Petrescu, simtindu-si statutul de outsider (Arghezi ii face concurenta!), a intretinut misterul si a depus un manuscris la Biblioteca Vaticanului, exagerind, fireste, valoarea acestuia, convins fiind ca nu va putea fi bine inteles decit peste 500 de ani.
Chiar daca destinata receptarii specializate (de natura filozofica), imbracind forma unui discurs academic, multe pagini fiind cam aride, cartea lui Anton Adamut " sSit Filosofia lui Camil Petrescu " poate fi gustata si de un nespecialist, familiarizat insa cit de cit cu literatura si ideologia epocii, o minte creatoare neputind fi compartimentata in sectoare izolate. Ca teoria lui Camil Petrescu s-a dovedit o utopie conteaza mai putin, important ramine faptul ca, asa cum sublinia Anton Adamut, este singurul care, in filozofia romaneasca, a practicat substantialismul si o serie de principii dezvoltate in cadrul sistemului sau filozofic si-au gasit ecou in romanele si piesele sale de teatru, aspect semnalat si de Anton Adamut in cadrul generoaselor si valoroaselor note care ii permit iesirea din tarimul concept
