New York, 8 decembrie 2002

Dl Fernando Lopes

C/O Animatógrafo Film

Rua da Rosa, 22

Lisabona " Portugalia

Draga Domnule Lopes,

M-am hotarit sa va scriu prin intermediul casei de productie care apare pe genericul filmului dvs. O fio de horizonte, pe care l-am vazut de curind. Era o versiune in portugheza, cu siguranta dublata, pentru ca stiu ca originalul este in franceza si, de altfel, nu cred ca actorii, Claude Brasseur si Andrea Ferreol, pot juca in portugheza. Dublarea nu era prea buna, suna putin fals. Din fericire, subtitrarea era in engleza. Dat fiind ca sistemul de inregistrare era diferit de sistemul american, caseta video facea ca filmul sa se vada in alb si negru, ceea ce, de altfel, nu mi-a displacut, fiindca ii dadea un aer putin desuet, in genul romanului politist american.

Despre filmul dvs., care sugereaza cu maiestrie atmosfera si e realizat cu mult talent, as avea mai multe lucruri de spus, dar nu vreau sa va plictisesc. Ma voi multumi sa remarc faptul ca ati stiut sa faceti din romanul lui Tabucchi ceea ce Mondrian a reusit sa faca din crengile incilcite ale unui arbore, transformindu-le in linii orizontale si verticale. In geometria dvs., poate putin intelectuala, dar care rezolva cvadratura cercului, ati restabilit, in orice caz, un adevar profund: in film, eroul Spino este una si aceeasi persoana cu cadavrul pe care il cauta, astfel incit, la final, amprentele lor digitale se arata a fi identice.

Si tocmai de aceea am simtit nevoia sa va scriu.

L-am cunoscut pe Tabucchi la Geneva cu multi ani in urma. Cred ca era in 1981. Ne-am intilnit intr-o librarie de pe Via Cairoli, care era deschisa pina la ora opt seara (lucru neobisnuit in acel oras), el rasfoia o revista literara, sau cel putin asa credea el, caci eu stiam ca vehicula mesaje de o cu totul alta natura pentr