- Editorial - nr. 71 / 10 Aprilie, 2008 Daca cu secole si secole in urma populatia globului s-a dublat la cateva mii si zeci de mii de ani, apoi la cateva sute de ani, in zilele noastre a ajuns sa atinga aceasta performanta la 35 de ani, adica de doua ori intr-o viata de om. Reamintim ca dupa sute de milenii evolutia acesteia a ajuns cu greu la 500 de milioane in 1650, s-a dublat la un miliard in 1850 si a atins 2,5 miliarde in 1950, ca apoi dublarea ei sa se faca la 35 de ani, evident cu unele abateri, dar nu grosolane. In felul acesta, in anul de gratie 2008 am ajuns sa fim circa 6,7 miliarde de indivizi. Mergand tot asa mai departe, la un ritm mediu anual de crestere de 2 la suta incetatenit, se va ajunge ca in jurul anului 2045 Terra sa gazduiasca circa 14 miliarde de suflete, iar peste alti 35 de ani, adica in jurul anului 2100 Pamantul va avea 28 de miliarde de locuitori si asa mai departe. Pe buna dreptate, dublarea in sine trebuie sa ne sperie din ce in ce mai mult pentru ca, dupa cum se poate lesne observa, nu este acelasi lucru ca fenomenul sa se fi intamplat cand efectivul pe glob era de unu-doua miliarde, sau in viitor, cand se opereaza cu cifre de-a dreptul astronomice, cum sunt cele amintite anterior. In conditiile de sfarsit al secolului XX, Organizatia Natiunilor Unite era de acord ca omenirea ar putea suporta o populatie mondiala de circa 7 miliarde de suflete, fara a-si pune mari probleme, ea exprimandu-si, in acelasi timp, increderea intr-un proces de stabilizare demografica, printr-un control riguros al cresterii acesteia aproape de limita zero. Din pacate, in timpul scurs din 1970 incoace, nu s-au intamplat prea multe lucruri in aceasta directie, procesul de crestere demografica n-a fost temperat peste tot, mai ales in zonele sale fierbinti si iata ca ne mai despart doar cativa ani, cel mult cinci, pana cand se va atinge pragul psihologic