Oare ministrul de Externe trebuia sa stie si sa-i anunte pe presedinte si pe premier ca un cetatean roman se stinge in greva foamei intr-o puscarie din Polonia? Invataturile scandalului care a dus la demisia lui Mihai Razvan Ungureanu ne indica un indubitabil raspuns pozitiv. Fostul ministru de Externe a fost aspru pedepsit pentru ca nu l-a instiintat decat pe presedinte despre cazul celor doi presupusi muncitori romani care fusesera arestati in Irak sub acuzatia de spionaj.
Premierul, ranit in amorul propriu de omisiunea sau discretia lui Mihai Razvan Ungureanu, s-a aratat neindurator. Traseul ulterior al lui Ungureanu, ajuns director SIE, ar putea fi un indiciu ca cei doi muncitori nu ar fi fost chiar atat de "tamplari" pe cat ar fi trebuit sa para, iar prezenta lor in inchisoarea irakiana ar fi avut cu totul alte motivatii care, intr-adevar, nu trebuiau cunoscute decat de anumite persoane. Se mai spune ca scandalul ar fi fost, de fapt o deconspirare, care ar fi periclitat grav o operatiune secreta internationala. Nu vom sti niciodata adevarul, deocamdata toate sunt doar speculatii de presa, dar pedeapsa primita de Ungureanu a fost exemplara.
Obligatii neindeplinite
De aceasta data stim sigur ca un om a murit. Indiferent daca a fost sau nu vinovat ar fi avut aceleasi drepturi ca si presupusii arestati din Irak. Drepturi care se traduc in obligatii ale reprezentantilor Romaniei. Prima dintre aceste obligatii este aceea de a nu-l ignora. Adica exact ceea ce i s-a intamplat lui Gabriel Crulic. Daca pana zilele trecute consulul Romaniei in Polonia sustinea ca nu stia de situatia romanului, documente publicate de ziarul Adevarul demonstreaza contrariul.
Ulterior, consulul Ioan Danut Preda si-a adus se pare aminte ca, de fapt, stia despre Crulic. La randul sau ambasadorul Gabriel Constantin Bartas a recunoscut ca aflase de
