Aproape de fiecare data cand participa la dezbateri unde este intrebat de ce nu le explica nimeni tiganilor ca nu-i frumos sa furi, Madalin Voicu raspunde ca marile tunuri financiare din Romania nu sunt opera unor reprezentanti ai etniei romilor, ci a unora care, desi au jefuit avutia nationala, nu pare sa le clinteasca cineva vreun fir de par.
Din contra, daca au o suvita in neregula, o armata de avocati se razboieste cu sistemul, invoca vicii de procedura, si pana se incheie un proces, banutii facuti transferand ilegal, sau gratie lacunelor legislative, plusvaloarea socialista in buzunarele capitaliste sunt atat de bine dositi incat nu-i mai gaseste nimeni.
Ghinionul lui Claudiu Crulic a fost ca s-a nascut sub o stea fara noroc, n-a avut sansa sa obtina o suta de milioane de dolari de la Bancorex, pe care sa-i plateasca poporul roman. Daca era cunostinta cuiva, sau un fost ofiter de securitate acoperit, nu ajungea sa plece din tara, si azi ar fi fost proprietarul unei firme smechere, iar anchetele deschise impotriva sa s-ar fi izbit de gaselnitele unui avocat ca Gheorghita Mateut. Si traia.
Acuma, ca tot a murit facand greva foamei la sute de kilometri de tara, deoarece era acuzat de un furt marunt, toata lumea il regreta. Pana si Comisia Europeana. Pana si diplomatii din Polonia, care s-au chinuit sa explice ca habar n-au avut ca romanul se angajase sa manance trei ceaiuri pe zi.
Dar daca ar fi fost asa, Calin Popescu Tariceanu nu s-ar fi aratat atata de suparat pe ei. N-ar fi spus ca in Ministerul Afacerilor Externe "se petrece un fenomen regretabil in ultima vreme" si ca "exista o atitudine de delasare".
Si nici nu s-ar fi ajuns la situatia ca Adrian Cioroianu, despre care m-am saturat sa scriu, mi-e lehamite, ma doare inima, sa verifice tot ce misca prin ambasade si consulate in numele cetatenilor roma