- Editorial - nr. 72 / 11 Aprilie, 2008 Spuneam candva ca, in istorie, in viata noastra plina de neprevazut, sunt momente in care umbra extremelor a invins. A invins la 30 august 1940, cand, fara a fi intrebati prea mult, fara a se mai tine cont de vointa noastra, a romanilor, ni se ciuntea ce a mai ramas din tara asta, rupandu-ni-se nordul Ardealului, pentru a fi dat, de mai-marii Europei (Germania si Italia), Ungariei lui Horthy, in urma Diktatului de la Viena. Mai tarziu, la Yalta, cu toate ca, in partea a doua a celui de-Al Doilea Razboi Mondial, Armata Romana a luptat alaturi de Aliati si de URSS, nu ni se mai recunostea statutul de cobeligeranti, fiind lasati prin tradare, prin acel rusinos procent scris de Churchil pe un servetel, in sfera de influenta a sovieticilor. Si am tras noi, romanii, toate ponoasele, de altfel, ca toti cei aflati in sfera aceea cu destinatia finala a urii. Deci, am fost sacrificati. Cu tancurile sovietice, ne-a fost adus in Romania comunismul, cu toate urmarile lui catastrofale, taranul roman si intelectualitatea avand de suferit cel mai mult. Intelectualitatea a fost, pur si simplu, zdrobita. Taranului i s-au luat pamantul, calul, vaca, plugul, carul, caruta, oaia. Totul! Vremea a trecut cu ale ei valuri. Si am mai fost tradati inca o data. De data aceasta la Malta. Acolo, unde au mai fost impartite o data sferele de influenta. Si au venit si vremurile loviturii de stat, a "evenimentelor", asa le-am numit de fiecare data, din decembrie 1989. Timp al sperantelor. Dupa care a urmat, destul de repede, cel al dezamagirilor. Ce il mai suduiau unii atunci pe Silviu Brucan (Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odineasca!), deoarece, vizionar, spunea ca noi, romanii, ne vom dezmetici, iar Romania va iesi din noapte si-si va gasi cadenta, rostul si calea, cam peste 15-20 de ani! Ne-a infuriat teribil atunci pe toti si l-am apunit. Mai tarziu a reveni