- Politic - nr. 72 / 11 Aprilie, 2008 Este clar ca ultima schimbare majora de configuratie a puterii a intervenit in anul 2004. Cum? Simplu. Pe finalul urletelor isterice care invocau interesul national al luptei anticoruptie, presedintele castigator al fotoliului de la Cotroceni a format o majoritate falsa, care, pe cale de consecinta, s-a intors ca un bumerang in capul "capitanului" de cursa lunga de la Cotroceni. Ce a urmat, stim cu totii: de la biletele cu aluzii prim-ministeriale vizand interese strategice cu petrol (care l-a propulsat pe Patriciu in cel mai bogat om al Romaniei!), la regii asfaltului marea Golden Blitz si influentarea alegerii presedintelui Consiliului Supreme al Magistraturii pana la caltabosi si palinca. Vointa electoratului a fost, in urma cu patru ani, un guvern PSD (cu / fara Voiculescu si UDMR) supravegheat de Traian Basescu. Proaspatul ales in fruntea natiunii si-a dorit insa un Guvern si un Parlament obediente. N-a fost sa fie, n-a avut parte de ele, oricum. Ratiunea este simpla. Intr-o democratie, optiunea populara pana la urma tot se manifesta, chiar si daca indirect. Asa s-a ajuns la un scandal de patru ani. Cum, ulterior, Basescu a incurajat si sustinut in mod direct divizarea PSD, a sponsorizat ruperea PNL si formarea Partidului DemocratLiberal (PD-L), problema majora este, in perspectiva lui 2009, candidatura la Presedintia tarii. Ce se va intampla in viitor? Chiar daca, conform sondajelor (comandate sau… necomandate!), PD-L ar iesi pe primul loc la alegeri (acest partid cu o doctrina ciudata, sustinandu-l si pe Basescu), majoritatea parlamentara se va forma in alta parte. Sunt tot mai multi comentatori si analisti politici, potrivit carora, in fata "alternativei" PD-L _ Basescu, PSD-PNL este cea mai plauzibila varianta postelectorala. Exista insa o problema. In ciuda declaratiilor oficiale conform carora marea miza a partid