Pentru cunoaşterea personalităţii insolite a lui Emil Cioran, eminentul critic şi istoric literar Constantin Cubleşan a adoptat o modalitate extrem de interesantă, explorând cu atenţie şi o intuiţie sigură propriile mărturii, adesea şocante, ale scriitorului, în conexiune cu reverberaţiile ideatice ale operei sale. Cu o amplă şi pluridimensională viziune documentară, Constantin Cubleşan şi-a extras observaţiile sale din cercetarea mărturiilor lui Emil Cioran publicate la noi în ultimele aproape două decenii, fie în forma originală, în limba română, fie în traducere, cuprinse în confesiuni autobiografice, jurnale intime, corespondenţă, interviuri, articole etc. Armonizându-şi observaţiile în volumul Din mansarda lui Cioran, apărut la Euro Press Group, Constantin Cubleşan conturează distinct profilul prismatic al celui ce s-a situat de la început Pe culmile disperării, torturat apoi, tot restul vieţii, de anxietăţi, obsesii, paradoxuri existenţiale, spectrul morţii, căutări abisale.
Procedând sistematic, Constantin Cubleşan îl prezintă pe Emil Cioran într-o suită de ipostaze, fiecare fiind axată pe o idee centrală. Mai puţin obişnuit pare faptul că Emil Cioran a fost un moralist, atras de arta moraliştilor francezi din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, alcătuind antologia De Saint-Simon a Tocqueville, apărută la Gallimar, în 1996, şi în versiunea românească a lui Petru Creţia, la Editura Humanitas, în 1997. Aşa cum relevă Constantin Cubleşan, "în prefaţa antologiei Cioran pune în discuţie tocmai portretul moralistului în sine, reliefându-i acestuia coordonatele esenţiale de manifestare, de atitudine, ale modului de reflectare asupra lumii, de exprimare ş.a. Astfel, moralistul se recomandă din capul locului prin instalarea lui Ťîn certitudinile comode ale acreliiť, el denunţă relele imanente indiferent oricărui fel de societate, el exprimă şi atacă vremea
