Calator, prin intermediul Institutului Cultural Roman, la Praga lui Vaclav Havel - dupa ce aceasta a fost a regelui Carol al IV-lea, care a fondat in orasul cu o mie de turnuri vestita Universitate Carolinum, acolo unde Eminescu, prin 1870, din pacate, nu a putut sa se inscrie -, am regasit multe semne ale unitatii europene continentale.
Semne culturale, inainte de toate. De la librariile vaste, unde Eco, Lllosa, Baricco, Norman Mailer, Coelho sunt mai ales vizibili, la strada poliglota, istorica, pe care grupuri de elevi o strabat impreuna cu profesorii lor. Sunt locurile magice din Orasul Vechi. Piata Veche, Castelul sau Podul cu Statui, poate cel mai frumos din Europa, sau sinagoga spaniola ii primesc pe cei care trec dintr-o tara in alta ca dintr-un oras in altul, cetateni ai Europei Unite. Numai ca asemanarile nu elimina identitatea. Uite la Ungelt, in spatele Bisericii Mariei de dinaintea Tynului, reformata, o resedinta princiara are ferestre cu ancadramente si o logie gratioasa, ambele tipic renascentiste. Totul pare o amintire a palatului Farnese, bijuteria arhitecturala romana, dar este altceva, aici linia melodica ramane, solutiile locale sunt individuale, inconfundabile.
Sau libraria de pe bulevardul Viaceslav are la vedere romanul Simion Liftnicul al lui Petru Cimpoesu. Autor roman, subiect romanesc, dar atmosfera central-europeana, dramatism comprimat si autoderiziune. Tradus de Jiri Nasinec, romanul a fost apreciat, in 2007, drept cel mai reusit, dupa ce a intrat in competitie cu titlurile de varf ale prozatorilor cehi.
Ce sa mai vorbim despre o alta marca identitara a vecinilor nostri: fabricarea berii Pilsen Urquell. Ei nu au compromis reteta originara printr-o pofta de castig indoielnic, ci au mentinut pretul, dar si calitatea. Semn de europenitate: nu strici un brand odata ce l-ai dobandit, faci o Casa a Berii, expui muzeist
