Fanus Neagu inzileste literatura romana cu saptezeci de povestiri republicate de curind in doua masive volume: "Dincolo de nisipuri'' si "Pierdut in Balcania". In cele peste 800 de pagini ale editiei "ne varietur" sunt rinduite dupa o severa, poate prea severa selectie, povestirile reprezentative, de la "Ningea in Baragan"(1959) la ''O corabie spre Bethleem" (1997) si rezuma viziunea autorului asupra unui capitol fundamental al creatiei sale.
De jumatate de veac, povestirile lui Fanus Neagu au fost citite fie in cele noua volume care incadrau contrapunctic romanele, fie in sase antologii de autor, facute in etape diferite si pe criterii diferite. "Cantonul parasit"(1964), "In vapaia lunii" (1971, 1979, 1988) "Zeul ploii", "Dincolo de nisipuri" sunt antologiile care au impus un anumit tip de scriitor. Rind pe rind, trec in zona pasiva a literaturii povestiri ca "S-a mutat o stea", "Intr-o toamna la Dunare". Cine a mai auzit de ele? De-abia si le mai amintesc fanusologii.
Povestirea de debut 'Nu mai e loc pe lume", publicata in revista “Tanarul scriitor” din vara anului 1954 este republicata in volumul de debut "Ningea in Baragan" cu titlul nou "Dusman cu lumea" apoi este eliminata din orice antologie. Povestirea aceasta e un martor interesant al unui Fanus Neagu initial. Dincolo de "poncifele epocii" sunt aici "in nuce" teme si motive literare care vor rezista, metamorfozate, pina in ultimele volume. O analiza speciala a acestei povestiri va trebui facuta cindva.
Din alte antologii lipsesc "Salcia neagra", "Drum intins" si “Dragaica”. Din prima editie a antologiei “In vapaia lunii” lipseste chiar povestirea care da titlul volumului. Cele doua povestiri din volumul "Casa care se leagana" (1971) nu vor mai fi publicate niciodata, desi cele opt povestiri congenere din "Caii albi din orasul Bucuresti" au fost cuprinse in toate antologiile.
