Când i se acorda, în 1987, la Viena, Premiul Gottfried von Herder, opera lui Gheorghe Vrabie (s-a născut la 6 aprilie 1908, la Voineşti, jud. Vaslui) era în mare măsură încheiată şi autorul ei avea să se stingă din viaţă la 19 iulie 1991, la Bucureşti. O operă, în mod determinant, de folcloristică şi etnografie: Mesianism ardelean (1937), Bârladul cultural (1938), Făt-Frumos. Contribuţii istorico-literare (1938), Gândirismul (1940), Emil Gârleanu (1941), Folclorul. Obiect, principii, metodă (1947), Balada populară română (1966), Folcloristica română (1968), Folclorul. Obiect, principii, metodă, categorii (1970), Structura poetică a basmului (1975), Retorica folclorului (Poezia) (1978), Eposul popular românesc (1983), Poetica Mioriţei (1984), Proza populară românească (1986). Premiul răsplătea o operă bogată, dar, în mod cert, a avut în vedere şi alte considerente, şi anume că profesorul Vrabie făcuse, în tinereţe, studii de etnografie, etnologie şi romanistică la Berlin, încheiate cu lucrarea Concepţia despre poezia populară la români. O relaţie româno-germană referitoare la romantism, că era - cum aprecia profesorul univ. dr. Peter Wunderli (Düsseldorf), membru în comisia de acordare a premiului, "un reprezentant tipic al etnografiei comparate, care, contrar multor colegi de ai săi din spaţiul balcanic, a înţeles să evite primejdiile unor perspective naţionalist-şovine de falsificare", în fine, dar nu în ultimul rând, fiindcă "se arată tot mai evident profunda înrudire a gândirii lui Vrabie cu cea a lui Herder, a fraţilor Grimm şi a urmaşilor lor direcţi", că în acest sens s-a arătat "un reprezentant ideal al gândirii lui Herder" şi a vădit respect pentru tradiţiile europene comune. A mai fost ceva, esenţial, care a contribuit la îndreptarea celor ce i-au acordat premiul către opera sa, faptul că Gheorghe Vrabie a ştiut, poate ca nimeni altul din breasla sa, să-şi g