Versurile din acest volum ne induioseaza si in cele din urma ne plictisesc, prefata ne intriga si in cele din urma ne amuza.

"Mihai Posada preconizeaza raspicat o fiintare romaneasca chezasuita de actul bransarii spiritului identitar la potentialul istoric al romanilor de a dainui, in consonanta cu valorile imanente traditiilor multiseculare: lingvistice, spiritual-religioase sau culturale in sens larg, antropologic, al natiei. "

In fraze de acest fel, rasunatoare ca o muzica de fanfara, il caracterizeaza Stefan Stoenescu pe autorul volumului de "poesii", Acasa, aparut recent, in patru limbi (Cluj-Napoca, Ed. Limes, 2007). Citind versurile, constatam ca Mihai Posada nu preconizeaza nimic raspicat. Scrie o poezie cuminte si inofensiva, ca un ciripit de pasare, imitandu-i pe alocuri pe Lucian Blaga si Mircea Ivanescu. Doar cateva poeme "preconizeaza" iubirea pentru tara de origine:

"pe lumea asta exista ca mama/ o singura patrie/.../ exista un singur popor si doar el/ conteaza in fata ta, Doamne/ cum una e maica noastra/.../ o singura limba exista" etc. (Bunavestire).

(Versul "o singura limba exista" este contrazis automat de prezenta, intre copertile cartii, a unor traduceri din versurile lui Mihai Posada in germana, franceza si engleza. Mai exista, deci, pe lume, cel putin trei limbi!)

In rest, poemele, scrise cu o cerneala roz si cu o anumita sfiala-stangacie, nu promoveaza deloc "o fiintare romaneasca chezasuita de actul bransarii spiritului identitar la potentialul istoric al romanilor de a dainui, in consonanta cu valorile imanente traditiilor multiseculare". Iata un exemplu dintre zecile posibile:

"ca si cand/ ti-ar putea apartine ceva in cuvant/ sentimentul factice ca lenjeria/ de corp este furata in timp ce o porti/ (sau corpul furat lenjeriei?)/: sintagma regasita la prieteni/ te surprinde cum o frivolitate in flag