Intr-o cafenea Mon Amour s-ar spune ca vei fi invaluit in Edith Piaf, primit cu poezii sau imbiat cu povesti de dragoste pe ecranele LCD. Ei bine, nu e asa si poate e mai bine. Cine are nevoie de clisee? Uneori e mai bine sa nu primesti ceea ce astepti.
Masa - patata, cosul de reviste - gol, aerul conditionat - cam prea rece. Aparent nu e o primire foarte calduroasa din partea unei cafenele-bistro, dar atmosfera e placuta, daca treci peste amanunte ca acestea. Cafeneaua e asezata pe coltul unei cladiri si are deci doi pereti mari cu geamuri, prin care se pot admira traficul din Romana si studentele de la ASE. A, sau se pot trece in revista masinile "cool" asa cum faceau doi tineri cam apatici la o masa.
Decorul e clasic (altfel spus obisnuit), cu fotolii in dungi grena si aurii. Tapetul crem cu auriu, coloanele romane, plus un perete de caramida aparenta si o oglinda in stil romantic fac ca "scena" sa se potriveasca zonei ("romana").
Iar meniul are de toate, pentru ca probabil Mon Amour serveste drept restaurant al studentilor. Studentilor care au deja un job, pentru ca preturile sunt mari - un ceai costa 10 lei. Exista aperitive de tipul "clatite cu sunca", platouri diverse, supe, pizza de tot felul (Pizza pepei, cu mult piper, parea interesanta). La fel, meniul de cafea e variat (Cafe keoke, cu brandy si kahlua, suna exotic). Daca masa nu ar fi fost patata cu urme de cesti, poate as fi avut si pofta de ceva bun.
Cineva are o grija speciala pentru aerisire (in prize sunt aparate electrice de parfumat incaperea, uneori e lasata si usa deschisa, iar aerul conditionat e, cum am spus, la turatie mare).
De asemenea, se vede grija pentru amanunte ca florile de pe masa (buchete minuscule, dar proaspete, nu ca in alte parti, de plastic). Cum plasmele transmiteau tenis si politica, am fost putin dezamagita de atmosfera prea putin romantica de l
