Compozită până într-acolo încât îşi pierde pe drum - din nefericire - sensurile şi intenţiile este această proaspătă Salată orientală cu universitari închipuiţi (supraintitulată, pe jumătate adecvat, Bestiar). Autorul ei, aflăm din fişa lapidară de pe coperta a patra, născut în Cluj şi tot acolo încununat cu titlul de doctor magna cum laude, are în spate, la doar 29 de ani, o fertilă carieră academică şi - iată - nu mai puţin de cinci cărţi. Dramaturgia blagiană. Instituirea estetică a absolutului (2003), Valeriu Anania. Scriitorul (2006; Premiul pentru critică şi istorie literară al USR, filiala Alba-Hunedoara), Sânziana în lumea poveştilor (2006), Nelinişti (2006) o pregătesc parcă, fiecare din direcţia proprie şi cu azimutul bine calculat, pe aceasta din urmă.

Dedicaţia, îndreptată, chiar din prima pagină a romanului, către David Lodge justifică onorant demersul, îi conferă - cuprinzător - o osatură teoretică şi o corectă determinare de gen. Dar nu acoperă şi nici nu disculpă în vreun fel evidentele scăderi ale textului. Inteligenţa reală a lui Bâgiu - care se strecoară în câteva pagini foarte bine concepute - nu poate, totuşi, să reconstituie, din exterior & de una singură drumul natural & insesizabil de la naratologul Lodge la prozatorul Lodge. Nici trilogia universitară a britanicului nu poate fi - cu una-cu două - transplantată în mediu românesc, nici studiile sale despre tehnica romanului nu pot servi drept calapod pentru repartiţia capitolelor sau a notelor de subsol.

Ceea ce începe, pe deplin nostim şi mai mereu captivant, ca o satiră izbutită a vieţii universitare de provincie sfârşeşte într-un adevărat carnaval de personaje imposibil de urmărit. Şi nu sfârşeşte numai o dată, ci sistematic, prin câte o prăbuşire a decorurilor la fiecare lentă coborâre a cortinei. Primele patru secţiuni sunt digerabile şi chiar - după gust - remarcabile. E drept