Daca teatrul este arta careia i s-a prezis cel mai des ca va sfarsi in uitare si deriziune pe masura ce interesul potentialilor spectatori va fi cucerit de forme de entertainment mult mai agresive, el este, totodata, si arta care a dezamagit cel mai tare, din acest punct de vedere. Teatrul, iata, exista si, in ciuda unor sincope trecatoare, prospera. Explicatia misterului e data, probabil, de ceva foarte simplu: emotia singulara si de neinlocuit pe care le-o produce oamenilor participarea in timp real la victoriile sau infrangerile altor oameni.
Asta, pentru ca suntem animale sociale, care nu pot asista impasibile la bucuria ori la durerea cuiva - cel putin cand acestea sunt fictive... Astfel stand lucrurile, e neindoielnic ca teatrul va continua sa traiasca atata vreme cat va atinge sufletul privitorilor, constatare pe care si-o vor insusi, poate, si unii aspiranti "revolutionari" la statutul de creator, definit, in ochii lor, prin capacitatea de a produce sofisticarii inaccesibile "maselor". O dovada de netagaduit ofera cel mai recent spectacol al Teatrului "Bulandra": Moartea unui comis-voiajor de Arthur Miller, in regia lui Felix Alexa.
Felix Alexa este un artist cu CV insolit. Fiu al unui regizor de teatru si film foarte activ in anii 1970-80 si foarte elogiat pentru vigoarea expresiva si... expresionista a stilului sau - Alexa Visarion -, Felix a parut sa hotarasca, inca dinainte sa-si inceapa efectiv cariera, ca el nu va fi niciodata un fils ? papa; altfel spus, ca nu va profita de (re)numele mostenit, ca va sta pe propriile-i picioare si, mai ales, ca nu va calca pe urmele stilistice ale tatalui. Nu a fost o hotarare aducatoare de avantaje: dincolo de faptul ca, o buna bucata de vreme, nu a putut evita comparatiile cu "inaintasul", s-a vazut etichetat de unii "formatori de opinie" ca regizor neinteresant si "batranicios". Pentru ca Felix
