Acelaşi înger tulbură tăcerea,

Sfîşietor, cu trîmbiţa-i cu fluturi,

în curţi interioare, unde-ţi scuturi

Pernele moi şi părul stors ca mierea.

Şi oriflama-i zbuciumată-n vîntul

Fin ondulat şi-n darn, al nimănui:

Mai pîlpîie aoreola lui

De aur înc-o clipă pe pămîntul

Pe care-l părăseşte, trist şi frel;

Vai, nu mai are ce să ocrotească

de cînd ţi-s scoşi, albi, sînii în crenel

Şi fesele cu rotunjimea lor cerească

Sînt lăudaţi prin pieţe de Piticul

Ce ţi-a trezit în zori de zi buricul...

Acelaşi înger tulbură tăcerea,

Sfîşietor, cu trîmbiţa-i cu fluturi,

în curţi interioare, unde-ţi scuturi

Pernele moi şi părul stors ca mierea.

Şi oriflama-i zbuciumată-n vîntul

Fin ondulat şi-n darn, al nimănui:

Mai pîlpîie aoreola lui

De aur înc-o clipă pe pămîntul

Pe care-l părăseşte, trist şi frel;

Vai, nu mai are ce să ocrotească

de cînd ţi-s scoşi, albi, sînii în crenel

Şi fesele cu rotunjimea lor cerească

Sînt lăudaţi prin pieţe de Piticul

Ce ţi-a trezit în zori de zi buricul...