Cui foloseşte e-o întrebare care se pune des despre literatură şi aproape niciodată despre război, deşi simţul comun ar îndruma-o invers. Face parte, pesemne, din nepotrivirea închisă în pereche. Literatura despre război e, fără tăgadă, totdeauna mult mai puţin decît războiul. Ceea ce
nu-nseamnă că scriitorii nu i-au încercat toate gamele.
O face, în recenta Călătorie întreruptă, apărută la Editura pentru Ştiinţă SIT, şi Ion Hobana. De la SF, cinstit o viaţă, trece la memorialistică subtilă, amestecîndu-şi, printre rînduri, propria călătorie nu în viitor, ca de atîtea ori, ci în trecut. Romanul pe care-l citesc, în proza lui, alunecînd spre (auto)biografie, dă tonul muzicii. Război pe o tablă de şah, cînd se fac şi se desfac amoruri ca-n filmele Reich-ului, între foşti adolescenţi din care se-aleg capii Legiunii.
Tînărul Gelu Petreanu, călător în trenul de Sibiu, întîlneşte un invalid de război care se pierde pe un peron, iar părintele-autor, care i-a dat şi nume, hotărăşte să nu mai facă nimic cu el. În schimb războiul, cuvîntul pe care-l pronunţă cu ecou, întoarce timpul, pentru multe pagini, în pîlnia anilor '40, în Braşovul unde Petreanu face popas. Justificarea, în cheie minoră, e că "parfumul teilor de pe bulevard" îl atrage ca o altă madlenă. Ce caută Gelu în Braşovul ale cărui străzi nu le mai ştie? Un prieten vechi, însurat cu o fineţe locală, ţinînd cutia viorii la vedere, care se părăgineşte la coada sărmăluţelor, de care-l leagă însufleţirea unui joc de şah primit ca mulţumire de război, vreo două iubite, şi amintiri duium. Amintiri rele, de boală şi de umblat din casă-n casă, după găzduire, ca refugiaţi. Protipendada lovită de război îşi arată, faţă de alţi înşelaţi ai soartei, delicateţi incredibile altădată. Casa unui avocat de odinioară, puţin închipuit, devine reşedinţa Petrenilor. În jurul acestei lumi ferite se-nv
