S-a născut pe Strada Occidentului şi a văzut cum străzile din jurul studenţiei ei dispar. Maia Morgenstern vorbeşte cu nostalgie despre Bucureştiul de „acasă“. Sursa: Răzvan Vălcăneanţu

S-a născut în 1962, pe o stradă ce s-a schimbat sub ochii ei de copil. Locuia într-o casă mare cu mai multe apartamente şi descoperea, în verile de după ’65, atracţia pentru teatru. Astăzi a lucrat cu Mel Gibson şi este una dintre cele mai apreciate actriţe românce de peste hotare. Maia Morgenstern se bucură încă de fiecare loc frumos pe care îl vede sau şi-l aminteşte din Bucureştiul pe care îl simte ca fiind „acasă“. „Locul în care îmi bubuie inima când mă întorc“.

Instalată comod pe un scaun în holul Teatrului Evreiesc de Stat, cu o grupă de studenţi de anul I la Teatru ce o aşteaptă „pe doamna Maia“, actriţa îşi lasă amintirile să iasă din „negura uitării“ şi vorbeş- te cu drag despre oraşul în care s-a născut, unde a crescut şi în care locuieşte de aproape 46 de ani.

„Etapa copilăriei, cu parcurile“

Pentru Maia Morgenstern, copilăria era împărţită în două episoade. Zilnic: „Acasă era acasă. Era strâmt, era Strada Occidentului, era cu lemne... Hmm, deloc, deloc confortabil. Şi apoi erau momentele de ieşit afară. Erau parcurile. Era discrepanţa asta între ele. Pentru mine, acasă nu însemna mai ştiu eu ce nostalgie sau imagine idilică. Dimpotrivă. Dar erau parcurile. Parcurile copilăriei“.

De Herăstrău, de Cişmigiu şi de parcurile de la Şosea (de o parte şi de cealaltă a Kiseleffului) paşii fetiţei Maia se lipeau cel mai des. Lăsa urme cât de mult putea şi ele au lăsat urme în sufletul ei. Acum, cele două fetiţe ale ei se bucură cel mai mult de parcuri. Îi place să meargă în zonele vechi, îi place să-şi amintească de zona în care stătea; chiar dacă o considera un hibrid nefericit şi nu o mai recunoaşte acum, din ceaţa c