RODICA CULCER: "Printre imaginile ruşinoase ale acestei săptămâni ar trebui să se numere fără îndoială cadrul sinistru în care ministrul de externe Adrian Cioroianu, umăr la umăr cu ambasadorul Poloniei la Bucureşti, ne cerea să aşteptăm calmi rezultatele anchetei pe care MAE nu ar fi întreprins-o niciodată dacă tragedia lui Claudiu Crulic nu ar fi ajuns în atenţia presei."

Prima reacţie a MAE s-a înregistrat pe 8 martie, la aproape două luni după stupefianta moarte a tânărului botoşănean în arestul poliţiei din Cracovia. Ceea ce te uimeşte şi te revoltă este mai ales lipsa de indignare - şi până la urmă de demnitate - a Bucureştiului în faţa autorităţilor poloneze, care l-au lăsat practic să moară pe Claudiu Crulic. Cum este posibil, de altfel, ca un cetăţean al unui stat UE să moară în urma refuzului hranei într-un penitenciar al altui stat UE? În orice capitală din „vechea Europă“, Ambasada Poloniei ar fi avut parte de cel puţin câteva demonstraţii de protest - nu şi în România. Ceau- şescu ne-a învăţat să iubim pacea, iar Ion Iliescu ne-a făcut apărători ai liniştii tuturor celor ce-şi bat joc de noi.

Din documentele publicate în presă rezultă că existau destule argumente pentru ca Ambasada României la Varşovia să se sesizeze. Degeaba vine acum premierul Tăriceanu şi-i cere imperativ ministrului de externe rapoarte şi anchete: premierul este la fel de vinovat, pentru că el l-a numit şi menţinut în funcţie pe catastrofalul Adrian Cioroianu şi trebuie să împartă cu el ruşinea pentru cele întâmplate.

De la purtătorul de cuvânt al comisarului Franco Frattini aflăm că numai CEDO poate judeca un caz cum este cel al lui Claudiu Crulic. Mama lui Claudiu, o femeie simplă care munceşte la Torino, nu va putea intenta proces Poloniei la Strasbourg decât dacă o va sprijini guvernul român. Or acest guvern nu a fost în stare să sprijine nic