„Singur, sinele meu”, aşa cum se cheamă recenta carte de poezie semnată de Lucia Olaru Nenati, te îndeamnă la o abordare din perspectivă psihologică a omului modern. Poeta e o hamletiană şi, aşa cum ar zice George Astaloş, „ se refugiază în ea însăşi, trăindu-şi prezentul în marginea unui discurs anterior”.                       Am citit această carte terorizat şi de verdictul poetului Theodor Damian: „Singur, sinele meu” reprezintă o lecţie despre Adevăr”.                       Eu aş zice că a unui anumit tip de adevăr pe care îl intuim în „ Pe drumul veşnic pieptiş”: „ca nişte hondrobeie ţigăneşti / pe care încordându-ţi vâna ca un cal / Le tot tragi după tine / pe drumul veşnic pieptiş / Spre IDEAL…”.                       Şi o întrebare pentru Lucia Olaru Nenati: Unde aţi mai auzit „Doi şi cu doi nu mai fac, iată, patru”(p. 26)?                       Răspunsul: La mine, într-un eseu care avea titlul „2+2 =3,9999…” şi publicat în „Tribuna învăţământului”.

Autori: Georgică MANOLE

                      „Singur, sinele meu”, aşa cum se cheamă recenta carte de poezie semnată de Lucia Olaru Nenati, te îndeamnă la o abordare din perspectivă psihologică a omului modern. Poeta e o hamletiană şi, aşa cum ar zice George Astaloş, „ se refugiază în ea însăşi, trăindu-şi prezentul în marginea unui discurs anterior”.                       Am citit această carte terorizat şi de verdictul poetului Theodor Damian: „Singur, sinele meu” reprezintă o lecţie despre Adevăr”.                       Eu aş zice că a unui anumit tip de adevăr pe care îl intuim în „ Pe drumul veşnic pieptiş”: „ca nişte hondrobeie ţigăneşti / pe care încordându-ţi vâna ca un cal / Le tot tragi după tine / pe drumul veşnic pieptiş / Spre IDEAL…”.                       Şi o întrebare pentru Lucia Olaru Nenati: Unde aţi mai auzit „Doi şi cu doi nu mai fac, iată, patru”(p.