Nascuta dintr-o copilareasca aspiratie spre libertatea de exprimare, agresivitatea discursiva a descuiat cu ciuda lacatele nevazute ale bunului simt, s-a cocotat la tribuna Parlamentului si acum se intoarce in lume, sfidatoare, energica si ostila cu cei care au oplosit-o. Discursul politicianist actual traieste, in prezent, glorioasele clipe ale unui simbolic majorat expresiv. Au trecut mai bine de 18 ani de la evenimentele din decembrie 1989. La scara universala, aniversarea pare, mai degraba, un fleac pentru omenirea permanent consumata de tiranie, foamete, boli si razboaie, dar pentru democratia vorbareata a plaiurilor natale, momentul apare ca un gigantic pas spre maturitate. Va mai amintiti virsta majoratului? Hei, hei, ce vremuri: de la flori, fete si baieti, la trubaduri si melancolie, iubiri tainice si triste, plete, blugi si carti, poezie si imbratisari timide, adunate la ceas de seara, pe ascuns... Ma rog, fiecare se intoarce altfel in propriul timp afectiv, un fapt, insa, e sigur. Majoratul e virsta energiilor nelimitate. E important sa pastram in minte acest optimist aspect. De curind, recitind excelenta lucrare semnata de Rodica Zafiu Limbaj si politica (2007), mi-a ramas in minte, precum caderea frunzelor din toamnele aramii de altadata, o minuscula, dar obsedanta nedumerire. De ce se exprima atit de urit unii oameni politici din timpurile noastre? Poate ca ma inseala memoria, imi spuneam, dar in vremurile cu tovarasi, steaguri rosii si defilari pionieresti, lumea vorbea, in public cel putin, intr-un mod cuviincios. S-ar putea, totusi, sa ma insel, mi-am zis, asa ca nu am indraznit sa dau curs unor astfel de ginduri pina nu voi fi avut o certitudine. Certitudinea se numeste pagina de internet a Camerei Deputatilor. Pastrate cu sfintenie si fidelitate, intr-un spatiu virtual, adica un spatiu al nimanui (no man's land), stenogramele sedintelor parlamentar