Acum câţiva ani a apărut la Editura Albatros, condusă pe atunci de Georgeta Dimisianu, „Dicţionarul oamenilor celebri în faţa morţii“, de Isabelle Bricard, o carte de citit cu sufletul la gură.
Celebrităţi din toate domeniile (francezi, desigur, cu precădere) aflate în faţa morţii: cuvinte, gesturi, contexte, mesaje pentru cei dragi şi pentru posteritate. O carte care ar merita să fie reeditată.
Oarecum pe modelul acesteia, Cornel-Constantin Ilie (31 de ani, profesor de istorie, muzeograf, redactor la revista „Historia“, astfel încât presupun că tot la îndemnul doamnei Dimisianu), a realizat un dicţionar de „Români celebri în faţa morţii“, supraintitulat „Între Bellu şi Montparnasse“ şi apărut la Editura Historia. Destine, cuvinte testamentare, statistici, epitafuri, a căror lectură face cât un roman istoric.
Mai întâi te copleşesc statisticile. Avem în istorie 57 de domnitori morţi în exil, mulţi ucişi, majoritatea decapitaţi, dintre care 20 numai la Istanbul. Avem 29 miniştri omorâţi în zorii stalinismului românesc, în închisorile de la Sighet şi Aiud (printre ei C. Argetoianu, M. Manoilescu, C.I.C. Brătianu, Ion Mihalache, Istrate Micescu, Ion Cămărăşescu, Mircea Cancicov, Aurelian Bentoiu). Avem 27 de personalităţi răpuse de tuberculoză, ftizie, cancer pulmonar, de la Bălcescu, C.A. Rosetti, Cârlova, Nicolae Filimon, Gheorghe Lazăr şi Ciprian Porumbescu la Panait Istrati, Gib Mihăescu, Rebreanu şi Amza Pellea. Suntem, am impresia, ţara europeană cu cei mai mulţi premieri asasinaţi (patru).
Dai, apoi, de o mulţime de nume şi informaţii uitate, neştiute sau ignorate, din manualele de istorie şi literatură. Patru ani de nebunie până la moarte, în cazul lui Grigore Alexandrescu. Patru ani de paralizie până la sfârşitul vieţii lui Cezar Bolliac. Sinuciderea lui Petre Andrei (4 octombrie 1940) în momentul în care poli
