Pentru unii, recitalul Stradivarius a fost o sansa unica in viata, insa pentru majoritatea falsilor melomani, evenimentul a fost inca o manifestare de snobism Vioara Stradivarius, manuita de Alexandru Tomescu, a ajuns, miercuri seara, si in sala Teatrului de Opera si Balet Oleg Danovski. Impreuna cu Horia Mihail la pian, Tomescu a sustinut un recital care va ramane, mult timp, intiparit in sufletul adevaratilor cunoscatori. Insa, pentru multi, evenimentul artistic a fost inca un mijloc de a-si etala snobismul. Sala teatrului a fost plina, doar pentru ca se anuntase un recital extraordinar Stradivarius. Alexandru Tomescu a devenit deodata apreciat si ovationat, asa cum merita un adevarat virtuoz. Unde erau cei care l-au aplaudat frenetic atunci cand, nu demult, Tomescu sustinea concerte in sala teatrului? Doar cativa melomani raspundeau vrajiti chemarii muzei Euterpa. Publicul de la malul marii, avid de ceea ce suna pompos nu si-a dezmintit, nici de aceasta data, comportamentul de snob. El a dovedit, inca o data, ca ii este mult mai aproape ritmul oriental, denaturat de manea, decat sunetul de cristal al unei viori unice si gratia aristocratica a unui pian. Telefoanele impertinente, apartinand nu doar tinerilor, ci si celor cu pretentii, nu au amutit, iar ritmurile de manea au rasunat la un loc cu creatiile lui Beethoven, Mozart, Sarasate sau Paganini. Unii nu au fost impresionati nici de valoarea pretiosului instrument datand din secolul XVIII, nici de rana de la gatul violonistului, o mica neplacere, un tribut adus artei. Dar au fost si priviri vrajite, pentru care vioara si violonistul devenisera obiectele admiratiei. Pentru unii, recitalul a fost sansa unica si nesperata, iar pentru altii, o oportunitate de a-si etala pseudo-imaginea de iubitori ai artei. Publicul care, miercuri seara, a tusit, s-a foit si a raspuns la telefon in timpul recitalului este fra