Gardienii Constitutiei au inventat, desi nu aveau dreptul, un nou paragraf al Legii fundamentale, conform caruia daca un ministru fura, e strict problema lui.
Judecatorii CCR au avut doua argumente principale cind au decis ca, daca un ministru este si parlamentar, procurorii trebuie sa ceara politicos voie de la colegii sai de Camera pentru a-l iscodi despre furaciuni comise la cel mai inalt nivel. Primul spune ca, daca procurorul ii cere aviz doar presedintelui, incalca dreptul Camerei Deputatilor si al Senatului de a cere urmarirea penala a respectivului ministru-parlamentar, asa cum este stabilit acesta in Constitutie. Numai ca lucrurile stau taman pe dos. Nimeni si nimic nu impiedica Parlamentul sa ceara DNA urmarirea penala a unui ministru care s-a dedulcit la banul public. Dimpotriva, in cazul unui aviz negativ, mai mult decit probabil, daca avem in vedere dragostea tot mai profunda si dezinteresata dintre Bogdan Olteanu si Adrian Nastase, dreptul respectiv se transforma in dreptul de a obstructiona justitia.
Al doilea argument folosit de CCR reprezinta o insulta adusa inteligentei.
Magistratii constitutionalisti (cu exceptia notabila a lui Nicolae Cochinescu si a lui Augustin Zegrean, care au votat impotriva) au decis ca raspunderea politica a ministrilor si raspunderea penala sint sinonime. Anume, daca Guvernul raspunde politic in fata Parlamentului pentru eficienta guvernarii, iar Legislativul ii poate da vot de incredere sau trinti prin adoptarea motiunii de cenzura, la fel se intimpla si in cazul ministrilor prinsi cu rata-n gura: raspund doar in fata Marii Adunari Nationale de rit nou. CCR a perseverat in exercitiul nebuniei cu fandoseli de stiinta a dreptului si a preluat o “bula” din punctul de vedere al Senatului condus de Nicolae Vacaroiu: cele doua tipuri de raspundere, politica si penala, ar fi sinonime intrucit “nu
