A apărut un ghid despre cum să dai impresia că eşti la zi cu literatura. Sursa: Reuters

Când eşti „la ananghie“, în mijlocul unui grup de oameni care dezbat pasionant o carte pe care n-ai deschis-o în viaţa ta, există întotdeauna un „colac de salvare“. Ţi-l întinde chiar un profesor de literatură de la Universitatea Paris VIII, Pierre Bayard, în volumul „Cum vorbim despre cărţile pe care nu le-am citit“ (Polirom), în care găseşte soluţii pentru toate situaţiile „jenante“ în care ai risca să fii prins cu „necititul“.

Profesorul se dă drept exemplu: pus deseori în postura de a vorbi la cererea studenţilor de cărţi care nu i-au trecut prin mână, Bayard s-a descurcat, folosind diverse „trucuri“. Pe toate le-a teoretizat seducător sub sintagma „activitatea de nonlectură“, un ghid perfect pentru cei prea ocupaţi, prea comozi sau prea snobi. Cartea a devenit bestseller în ţările anglo-saxone, anul trecut, apariţia sa fiind percepută de unii critici ca o „fisură“ în „dictatura lecturii“, ca activitate superioară de relaţionare socială.

Răsfoieşti şi comentezi

Pierre Bayard deschide cartea cu o listă de abrevieri: CN înseamnă „carte necunoscută“, CR e „carte răsfoită“, CE - „carte evocată“, iar CU - „carte uitată“. „Există mai multe feluri de a nu citi, dintre care cel mai radical este să nu deschizi nicio carte“, începe autorul.

Nici o problemă, ne linişteşte Bayard: apelând la cunoştinţele sale, un noncititor poate să aibă „o privire de ansamblu“ asupra a tot ce s-a scris, pe principiul „un om afundat între cărţi e pierdut pentru cultură“. El dă exemplul unui bibliotecar din cartea „Omul fără însuşiri“, al lui Robert Musil, pe care-l lasă indiferent conţinutul miilor de cărţi, dar nu şi cărţile în sine, ca obiecte. La capitolul „cărţile pe care le-am răsfoit“, totul e mult mai simplu.

„Deşi cunos