Guvernatorul Mugur Isarescu a curmat, prin surprindere, linistea tihnita a notarilor si a agentilor imobiliari, cand a anuntat ca are nevoie de statistici coerente ale pietei imobiliare. El a mers mai departe si a spus ca le va cere notarilor sa furnizeze date statistice privind preturile imobiliare, dupa modelul francez, sugerand ca actualele cotatii ale locuintelor nu reflecta realitatea. Brusc, peisajul s-a animat si o serie de alte institutii au sarit in actiune, toate fiind in cautarea pretului real al pietei.
Daca guvernatorul va reusi sa introduca obligativitatea alcatuirii unui set de date lunare statistice privind evolutia preturilor, vom avea un inceput de reglementare a pietei imobiliare, absolut necesar pentru dezvoltarea acesteia. In ce ma priveste, am avut intotdeauna o retinere in fata articolelor care evaluau preturile pietei imobiliare, deoarece noi, ziaristii, nu aveam la dispozitie decat preturile furnizate de agentiile imobiliare. Intr-un anume sens, presa este cea care, publicand asa-numitele preturi ale locuintelor – de fapt, preturile de strigare –, le-a stampilat. Ceea ce dorea sa obtina un agent imobiliar devenea, prin publicare, pret de piata. Or, acestea nu sunt insa decat preturile de oferta, nu si cele la care se incheie tranzactiile. Singura sursa certa a pretului real al trazactiilor imobiliare este notarul, deoarece in cabinetul sau se intalneste cererea cu oferta. Cabinetul notarial este platforma pe care se incheie tranzactia, deci sursa cotatiei.
Initiativa guvernatorului bancii centrale ar putea fi justificata de prudenta. Lui Isarescu ii este teama ca, in cateva luni, Romania ar putea oferi imaginea unei prabusiri a pietei imobiliare, cu consecinte brutale asupra ratingului. Asta, pentru ca, recent, o companie poloneza implicata in afaceri imobiliare romanesti a dezvaluit ca jumatate dintre locuintele
