Care ar trebui sa fie atitudinea noastra cind citim un roman "teologic" injurios? Odata cu numarul de marti, 8 aprilie 2008, "Ziarul de Iasi" a oferit cititorilor si romanul Anitei Diamant, Cortul rosu, aparut in traducere la Polirom, anul trecut. Romanul este o re-scriere narativa a unei carti din Vechiul Testament. Anita Diamant reface, in acest chip, destinul accidentat al unicei fiice a patriarhului Iacov, Dina, pe numele ei. Nu doresc, fireste, sa comentez cartea. Au facut-o altii inaintea mea. Si, cu siguranta, mai aplicat si mai bine. Alta e intentia acestui articol. Ma voi intreba daca prozatorul de astazi are dreptul moral sa re-scrie masiv carti din Vechiul Testament sau biografiile evanghelice, din Testamentul cel nou. Si, in al doilea rind, care se cuvine a fi atitudinea cititorului in fata acestor productii adeseori sfidatoare si injuste. Incep prin a clasifica aceste "fictiuni" biblice in doua varietati. Remarc, mai intii, rescrierile pioase, cu scop pur educativ si moralizator. Autorul de acest tip isi propune sa repovesteasca, pentru copii (dar nu numai), fapte din copilaria lui Iisus Hristos, cautarea si darurile celor trei Magi de la Rasarit, fuga in Egipt, copilul Iisus in templul carturarilor, interpretind Scriptura etc. Povestea e, in acest caz, inofensiva si salcie. Din aceasta categorie face parte si celebra Relatare despre regele David, cartea germanului Stefan Heym. In treacat fie spus, "relatarea" lui e neindoielnic valoroasa. Este, de altfel, primul roman de aceasta natura, pe care l-am citit eu insumi, acum vreo doua decenii. Deosebesc, in al doilea rind, re-scrierile sfidatoare si irespectuoase, naratiunile care se apropie de pura blasfemie. Autorul se vrea neaparat subversiv, ironic si lipsit de respect fata de textul sacru. Il apostrofeaza pina si pe Dumnezeu... Codul lui Da Vinci este, am impresia, exemplul cel mai frapant, cel mai dis