RAZVAN EXARHU: "Pare suspect sa opresti cand cineva face cu mana sau striga intr-un fel care ridica parul pe tine".
O femeie s-a aruncat cu nepotul sau in brate, de la etajul 9. E o stire care ne infioara, dar nu ne priveste. Mai nou, am observat ca cei care se afla aproape de astfel de intamplari se transforma mult prea usor in simpli martori, de obicei neputinciosi. Povestesc ce s-a intamplat, ce au vazut si au auzit, uneori amintesc si cauzele care fac posibile asemenea drame si le interpreteaza cu compasiune, chiar sincera, cateodata. Tonul e funebru si foarte bine bransat la destinul implacabil.
Asa a fost sa fie, asa a fost dat sa se intample si asa si este. Sa nu te bagi unde nu-ti fierbe oala este o forma clasica de intelepciune care face ravagii in spatiul public. Si nu te bagi, pentru ca stii ca, daca lucrurile au apucat pe o panta, nu mai are rost sa intervii. Sau nici macar nu-ti trece prin cap ca inevitabilul e mai degraba indiferenta. Daca unele dintre nenorocirile astea s-ar petrece in padure, pe camp, in desert sau pe mare, daca cei care se chinuiesc ar fi singuri, daca nu ar exista nimeni care sa stie si sa discute despre suferintele celor de care nu se apropie pentru ca nu e treaba nimanui, ar fi in regula. Nimeni nu ar avea sa-ti reproseze nimic si totul ar fi extrem de corect politic, la fel de corect politic ca ororile din jocurile cu multe impuscaturi. Ai impuscat cat ai putut si totul dispare cand inchizi computerul, poti sa-ti mangai fara remuscari iubita. Esti un monstru deconectat de la retea.
Am aflat ieri despre disparitia unei doamne cu un destin nefericit, in niste imprejurari inumane, de iad. Unele astfel de intamplari isi gasesc o justificare, o explicatie in faptul ca unele dintre victime au fie probleme de integrare sociala, fie au mintile ratacite. Ori si-o fac cu mana lor, ori nu stiu ce fac si, pan
