Incep sa se contureze, incet-incet, cam toti candidatii la Primaria Municipiului si pentru sefia Consiliului Judetean. Ii stim cu totii, pentru ca, in general, sint cam aceiasi din ultimii ani. Nu s-a schimbat mare lucru: poate formatiunile politice din partea carora candideaza ori functiile la care aspira acestia, dar, facind abstractie de ilustrii anonimi care urmeaza sa se iveasca dinspre partide ce traiesc doar ciclic, din patru in patru ani, pentru o luna sau doua, pe majoritatea candidatilor ii cunoastem destul de bine. Punindu-i pe toti pe o lista, firesc, prima intrebare pe care ti-o pui este "care dintre toti acesti candidati ar putea fi cel mai bun primar ori sef de CJ?". Si, cu toate ca, in mod normal, ar trebui sa fie o intrebare extrem de dificila, ea este de fapt extrem de simpla, cu un raspuns cit se poate de clar: nici unul. Pentru ca drama alegatorilor braileni si a romanilor, in general, este aceea de a fi fortati sa aleaga nu pe cel mai bun, ci pe cel mai putin rau. Aceasta e valabila nu numai in Braila, ci si la Bucuresti sau in marea majoritate a oraselor si nu doar la alegerile locale, ci si la cele parlamentare ori prezidentiale. Cam de fiecare data, romanul nu e pus sa aleaga dintre candidati unul mai bun ca altul. Drama alegatorului roman s-a rezumat, cam de fiecare data, in "raul cel mai mic". Asa s-a ajuns la Iliescu vs. Vadim, Nastase contra Basescu ori Cibu vs. Simionescu si la fel se anunta a fi si la alegerile ce urmeaza. Si este mult mai usor sa fii pus sa-l votezi pe cel mai bun dintre cei buni decit sa ai de ales intre candidati rai. In prima situatie, indiferent cine ar cistiga, ai avea certitudinea ca macar unul e bun. In cazul celei de-a doua variante, inainte de a merge la vot te incearca sentimentul ca, pe oricine ai alege, tot nu e vreun cistig pentru oras, judet sau tara, ceea ce te face, de fapt, sa nu-ti mai doresti sa votez