Fără să fiu fanatic, încă din copilărie ţin cu Dinamo. Cînd eram puşti, după ce Dinamo ajunsese în semifinalele Cupei Campionilor şi jucase cu Liverpool, visam să ajung fotbalist în Ştefan cel Mare. N-a ieşit chestia asta, dar, din timp în timp, mă mai holbez la cîte un meci al alb-roşiilor.
Fără să fiu fanatic, încă din copilărie ţin cu Dinamo. Cînd eram puşti, după ce Dinamo ajunsese în semifinalele Cupei Campionilor şi jucase cu Liverpool, visam să ajung fotbalist în Ştefan cel Mare. N-a ieşit chestia asta, dar, din timp în timp, mă mai holbez la cîte un meci al alb-roşiilor.
Aşa făceam şi acum cîţiva ani, cînd mă împrietenisem cu un coleg de redacţie proaspăt transferat din provincie, care îşi închiriase un apartament părăginit într-un bloc de pe lîngă Piaţa Rahova. Şi el era tot dinamovist. Într-o seară, cînd era la televizor un meci Dinamo-Steaua, ne-am strîns la el mai mulţi şi ne-am îmbătat cocă, mixînd bere cu vodcă. Bătuse Dinamo, aşa că am zbierat animalic “Cîine roşu pîn’ la moaaarte!”. Ne-am înverzit puţin la apariţia unui echipaj de poliţie, chemat de vecinii care nu puteau să doarmă. După un “sever avertisment” a adormit fiecare pe unde a apucat, eu campînd sub o masă.
Agentul. Am plecat de dimineaţă destul de năuc şi am dat să-mi cumpăr ţigări de la “magazinul” de la parterul blocului. În spatele tejghelei era o tipă gen “fată de cartier”, brunetă. După ce mi-a dat pachetul m-a întrebat dacă la noi a venit poliţia cu o seară înainte. După ce am confirmat, a spus: “De ciudă au chemat-o! În bloc e numai stelişti şi ciori. Cînd face ei scandal după meci nu se întîmplă nimic, da’ are boală pe dinamovişti”. Am aflat că o chemă Ramona, că avem acealeaşi convingeri fotbalistice, că stă şi ea tot acolo şi că un vecin a angajat-o “agent comercial”. Era perioada de transformări lingvistice în care secretarele deven
