A trecut şi vacanţa de summit şi o ploaie de primăvară spală oraşul, ca pentru a-l pregăti de Paşti. Dar reclamele au rămas, nu s-a gîndit nimeni că oaspeţilor le vor fi părut supărătoare enormele panouri publicitare care acoperă clădirile din centru. Ba poate că a fost chiar intenţia de a le ascunde: tot sînt ele vechi şi dărăpănate. Dacă mai întîrzia un an-doi vizita, poate că nici nu le-ar mai fi găsit. Ca să le arătăm "cea mai importantă capitală din Europa", aşa cum se spunea la televiziune, s-au văruit copacii, cam rural, ca în livezile de acasă, şi marginile străzilor, de-a lungul coridorului pentru cortegii oficiale, s-au tivit cu iarbă: cîte o şuviţă îngustă, că nu ajungea gazonul pentru un strat mai larg. Bine că bordurile fuseseră înlocuite... S-au înfipt indicatoare "spre Urziceni" sau "spre Grădina Botanică", deşi liderii NATO nu-şi doreau să ajungă acolo. Una dintre aceste pancarte a apărut chiar în faţa statuii lui Mihai Viteazul! Mania asta de a le da oamenilor sfaturi pe care nu le cer, fiindcă n-au nevoie de ele, s-a răspîndit mai demult: aşa, de pildă, la intrarea într-o bancă, se poate citi "interzis accesul cu armament" (vine omul hotărît să facă un hold-up, dar se întoarce de la uşă cînd vede că n-are voie). S-au presărat steaguri peste tot, pînă şi la Jilava, care nu era pe traseul limuzinelor de paradă. Ca de obicei, ne fălim cu ce s-ar putea înjgheba la repezeală (pe vremuri, cînd Jivkov a venit la Cluj ca să se întîlnească cu Ceauşescu, s-au aliniat brazi pe amîndouă părţile drumului de la aeroport pînă în oraş, brazi de Crăciun, fiindcă erau tăiaţi şi împlîntaţi în pămînt!). În vremea asta, ce se mai întîmplă aici, după ce am fost lăsaţi cu noi înşine? Şi bine, şi rău. Mi se spune că, în sfîrşit, la casa din str. Theodor Şerbănescu, nr. 1, despre care am mai avut ocazia să scriu, au început lucrări de consolidare şi restaurare. N-am av