Mari decizii istorice s-au luat adeseori la modul superficial. Evenimente importante au fost deturnate de premise gresite, lipsa de documentare si superficialitatea au caracterizat actiuni pripite si au generat consecinte nefaste la nivel de tari si popoare. Daca ar fi doar sa panoramam prin actualitate, putem constata lesne ca strategii si calcule ciudate au provocat razboaie cu mii de morti nevinovati pe fronturi din Irak, Afganistan, Kosovo si în foarte multe alte locuri, stiute sau nestiute de publicul larg. Citeam reportaje ale agentiilor de stiri care monitorizeaza conflictul armat din Afganistan si nu-mi venea sa cred cât de ignoranti pot fi cei trimisi sa lupte acolo, care nici macar nu stiu cu cine lupta. Pe un front în care-si pot pierde viata în orice clipa, nu-si cunosc inamicul, nici motivatia acestuia, nici determinarea sau contextul real al conflictualitatii la participa în chip mercenar. De pilda, fiind întrebati de ziaristi unde se afla si pentru ce lupta, militarii americani din Afganistan au declarat ca sunt în Arabia si lupta împotriva terorismului. Ca au în fata arabi, uzbeci si ceceni. Evident, comentariile sunt de prisos. De fapt, singurii inamici ai trupelor occidentale sunt triburile pashtune din sud, în special din regiunea Kandaharului, pe care cancelariile occidentale le numesc cu nonsalanta fie ,,teroristi”, fie ,,talibani”. Si iata cum buturuga mica rastoarna carul mare al intereselor, cum un trib tine în sah de atâta vreme o întreaga grupare de forte militare ultramoderne si dotate dupa cele mai noi tehnologii în domeniul armamentului.
Am luat în calcul aceste informatii lecturând consternat un articol publicat în prestigioasa publicatie ,,New-York Times”, cu titlul ,,Maghiarii din România sunt rupti de radacinile lor, frontierele din UE sunt arbitrare”. Mi-am dat înca o data seama de ce americanii platesc ponoasele unor deci