Uliţa mare a Lipscanilor, locul negustorilor cu marfă de Leipzig, plin altădată de mătăsuri orientale, stofe fine, prăvălii cu blănuri şi încălţări, clădiri cu stiluri eclectice, forfota căruţelor şi tropotul cailor ce se auzeau în fundal. Aceasta era atmosfera locului la începutul secolului trecut şi s-a păstrat până după al doilea război mondial. Astăzi, în locul pietrelor de râu ce pavau strada cojocarilor, a braşovenilor şi apoi a lipscanilor, o cărămidă cu model înflorat pe margini are rol de pavaj. Au rămas doar în amintirea celor bătrâni dughenele micuţe de odinioară, cu aţe şi nasturi coloraţi, cu plăpumi uriaşe şi perne moi, cu care doamnele cu zulufi şi crinolină îşi decorau paturile, cu pantofi feluriţi din piele, pe care domnii cu joben îi scoteau după-amiezele la promenadă, cu blănuri, pălării şi cojoace pentru toate gusturile şi pungile. Spiritul comercial s-a păstrat până astăzi, chiar dacă Lipscaniul nu mai este de mult sufletul negoţului din Craiova. Casele vechi, cu dantelării şi încrustări sofisticate, cu iz romantic, au fost înghiţite, încet, de kitschul care a înlocuit giurgiuvelele şi tocăria din lemn cu ferestre mari, din termopan alb. Au dispărut negustorii amabili, jupânii care săreau în întâmpinarea clienţilor, furnicarul de oameni ce veneau din toate părţile, intrau şi ieşeau din atelierele meşterilor, croitorilor, pălărierilor. Kitschul inutil Le-au luat locul magazine cu haine de mâna a doua, încăperi unde se pariază pe echipe de fotbal, amplasamente unde se comercializează piese electrice. Câţiva comercianţi mai ambiţioşi au angajat calfe, modernizând casele şi împopoţonându-le cu ferestre din termopan. Kitschul traversează fosta uliţă, de la un capăt la altul. Bazarul, împestriţat şi el, şi-a închis uşile cu clopoţel, deschizând magazine cu calculatoare sau chimicale. Sub acoperişul verde din plastic, pitite la adăpost, stau înghe