Citeam, de curand, un studiu dedicat perenitatii tribalismului in Orientul Mijlociu. Exista, neindoielnic, destule argumente atestand ca bruma de ordine mentinuta in actualele conditii anarhice se datoreaza strict ponderii triburilor – nicidecum celei a statului sau a Islamului. Tentativele instaurarii unor institutii politice liberale bazate pe normele democratiei si ale individualismului au esuat rand pe rand – aspectul evocandu-mi, subit, Romania si similitudinile ei locale.
De pe urma unor secole de gravitare pe orbita Imperiului Otoman, principatele dunarene s-au ales – printre multe altele – cu o cultura levantina. Una din nesansele istorice ale tarii ramane, probabil, si absenta experientei regimului imperial – care ar fi introdus forme alternative de promovare, bazate mai degraba pe merite decat pe manipularile imanente tribalismului. In India, bunaoara, britanicii au introdus sistemul liberal de educatie – ale carui rezultate sunt vizibile si astazi, cand o buna parte a locuitorilor Indiei contemporane sunt mai apropiati valorilor si viziunilor europene decat unii cetateni romani.
Sintagma care a supravietuit cu brio "epocii de aur", fiind perpetuata in perioada postdecembrista, este "pile, cunostinte si relatii". Ea reda la perfectie chintesenta experimentului comunist in Romania, conceput eminamente drept afacere de clan. In momentul inlaturarii lui Ceausescu, intregul trib – de dimensiuni si cu ramificatii notabile – s-a repezit sa modeleze tranzitia in conformitate cu propriile viziuni, ramase complet neschimbate. Acelasi tribalism politic il regasim si dupa 18 ani – deseori membrii clanului se cearta pe te miri ce, dar prezinta o unitate admirabila atunci cand vine vorba de apanajul devalizarii resurselor tarii sau de varii tertipuri menite a mentine institutiile statului in diverse stadii de debilitate. Membrii tribului se
