La vârsta de 19 ani, patronul echipei de fotbal Poli Timişoara a preferat să se facă mecanic auto, decât să joace la Steaua. Sursa: Rompres
Marian Iancu, patronul echipei de fotbal Poli Timişoara, este un cunoscut şi înflăcărat rapidist. Povestea „Elefantului“ este una inedită. S-a născut în Bucureşti, în zona Giuleşti, dar a copilărit în afara hotarelor României până la nouă ani. N-a stat în ţară dintr-un motiv întemeiat: părinţii lucrau în străinătate, pentru regimul comunist, şi a trebuit să îi urmeze. Apoi a revenit în Capitală şi şi-a continuat şcoala primară, fiind ajutat de naşul său.
S-a apucat şi de fotbal: a jucat vreme de 10 ani. Venite din gura corpolentului preşedinte de la Poli, cuvintele par ireale. „Eram într-o clasă specială pentru fotbal. Am făcut sport de performanţă! Dirigintele mi-a fost şi antrenor. Era cel mai specializat centru din Bucureşti de creştere a fotbaliştilor. Aveam o viteză foarte bună. Fiind şi înalt, am evoluat pe postul de atacant central şi de libero. De la şcoala generală am trecut la Electroaparataj, iar apoi m-am mutat la Liceul „Spiru Haret“.
Antrenorii erau mai duri decât cei de acum, dar fotbalul se preda temeinic la acea vreme. Nu existau alte plăceri care ne puteau distrage atenţia de la programul de zi cu zi“, povesteşte patronul Politehnicii Timişoara.
„Speram să devin mare jucător“
La un moment dat, şeful de pe Bega a avut şansa să evolueze pentru Steaua, însă a refuzat oferta şi s-a profilat pe o meserie la modă în acei ani: mecanic auto.
„Am jucat în campionatul de tineret-speranţe. De la şcoală eram plasat pe la diverse echipe din Liga a II-a şi a III-a, cum ar fi Metalul, Mase Plastice, Mecanică Fină, Laromet... Aduceam totul de acasă, de la mâncare până la echipament. Aveam şi ghete din carton! Cine avea Adidas, era deja renumit. Eram pr
