FLORIAN BICHIR: "Ispita politicii este veche de când lumea şi pământul, iar România nu putea face notă aparte".

Imediat după evenimentele din Decembrie ’89 - în care au avut un rol important poeţii Ioan Alexandru, Mircea Dinescu, precum şi actorii Ion Caramitru şi Sergiu Nicolaescu - s-a pus problema implicării „societăţii civile“ în politică. Plecând poate de la un vechi proverb german care spune că „dacă nu te implici, să nu te miri că la un moment dat te conduc proştii“. În 1990, pe o listă independentă, şi-au încercat norocul Octavian Paler, Mircea Dinescu, Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu. A fost şansa lor să nu atingă baremul...

Ulterior, un alt grup de intelectuali forţa destinul politic al României. Odată cu PAC-ul lui Nicolae Manolescu, intrau în Senat Ştefan Augustin Doinaş, Alexandru Paleologu şi Stelian Tănase. O ultimă sforţare a fost grupul de dreapta din jurul lui Varujan Vosganian, format din regretatul Laurenţiu Ulici, Paul Ghiţiu şi Adrian Iorgulescu.

Cu excepţia Ilenei Stana Ionescu, care a reprezentat minoritatea italiană, partidele disperate de refuzul intelectualilor şi-au îndreptat privirile spre vedete. Indiferent de domeniu - artişti de mare renume, sportivi de mare popularitate -, au fost căutaţi oameni care să iasă în evidenţă. Capabili să atragă precum un aspirator voturile cetăţenilor care începuseră să se scârbească de politică. Lui Florin Piersic i s-a oferit să candideze la preşedinţie, s-a apelat la antrenori precum Anghel Iordănescu, la portarul de legendă Helmuth Duckadam. Boxerul Mihai Leu a lăsat volanul pentru a trece la conservatori, iar Leonard Doroftei e prieten la cataramă şi îl sprijină pe Cozmin Guşă.

După înregimentarea Irinei Loghin şi a lui Ion Dolănescu la PRM, cântăreţul Adrian Enache a ajuns să candideze primul la Senat din partea Partidul Tineretului Democrat, condu