FOTOGRAME FARA OBIECTIV Risul-plinsul. Acesta e Charlot. Plin de paradoxuri ca si Sir Charles Spencer Chaplin. Tot timpul ne tine in priza. Tensiunea lui, de la sursa, curge sinusoidal, iar tensiunea noastra, arteriala, variaza asijderea. Ambele sint foarte adinci sau foarte inalte, niciodata plate. Socurile sint permanente. Ca personaj, domnul Charlot poarta redingota, baston si melon, dar, pe dedesubt, camasa nu mai are mineci de mult, iar izmana i se poate desira lamentabil daca e agatata de un fir. Saluta respectuos si trage suturi in fund. Apoi doneaza teancuri de bancnote si, in acelasi timp, fura cirnati. Este „un gentleman vagabond". Actor fiind, stapineste si controleaza toata recuzita, facind orice din orice, chiar pasi de balerina din doua piinite, in vreme ce obiectele par a-i fi potrivnice, ca sursa continua de gaguri. Se lupta, parca, pe viata si moarte, trist rizind, cu toti si toate. Numai cu noi, spectatorii, nu, pentru ca ne cucereste de la primul cadru. Ca regizor perfectionist, Chaplin trage doua sute de „duble" pentru o secventa de doua minute, iar in plina afirmare a filmului vorbit amuteste publicul modern cu o pelicula „tacuta". Face totul in contra-timp. Inainte cu mai bine de un an ca S.U.A. sa intre in Al Doilea Razboi Mondial, realizeaza peste Ocean un lung metraj parodic despre Hitler. Pentru a nu dauna relatiilor amicale germano-americane (antebelice, desigur), pelicula este difuzata cu intirziere. Vechea Europa ii va privi capodopera filmica abia dupa terminarea Razboiului. Dictatorul, numit Adenoid Hynkel, este interpretat de catre insusi Chaplin. Charles si Adolf aveau multe trasaturi comune. Amindoi se nascusera in aceeasi luna si acelasi an. Omul de film si-a facut aparitia in data de 16 aprilie 1889, iar supra-sub-omul politic a venit sa ne cucereasca dupa 4 zile, pe 20, in plin Paste. Amindoi purtau o mustacioara teatrala, devenis