Nu fiindca n-ar fi auzit de principii pe vremea cind consola concepte mari in ziare selecte, ci pentru ca le mima cu instinctul impur al imitatiei permanente. Aceasta aplecare spre camuflaj spontan leaga oameni aparent incompatibili si da regia nemiscarii noastre colective. Cioroianu devine, astfel, coleg de echipaj cu Oprisan, Nastase si Voiculescu in fraternitatea vislasilor care asigura incremenirea in miscare.
Cazul Cioroianu e in special deprimant pentru ca a ranit o generatie care tintea buna-cuviinta. Cioroianu si Popescu-CNA, nu Mona Musca si Sorin Antohi, sint bresa prin care vechea patima a imposturii de succes a picurat in generatiile pentru care Iliescu e prea batrin. Profesoratul lui Cioroianu a pus coruptia morala la indemina tinerilor si la dispozitia viitorului.
Demisia e o iluzie. Ea nu anunta sfirsitul parodiei, ci e o pauza intr-un simulacru care isi schimba solistul. Cine va fi noul ministru de Externe? Poate chiar Atlanticeanu, omul care va explica clar aliatilor cite semnaturi ne mai lipsesc pina la retragerea din Irak.
Cioroianu a predat neatinsa o functie croita pentru un uber-sforar sau pentru un revolutionar in serie. Caci adevarata problema a diplomatiei noastre nu e politica externa, pe care o regleaza fie imprejurarile, fie presedintele Basescu. Problema e Ministerul de Externe, bunker depozitar de incompetenta si bisnita fina, de la securistii fondatori citire.
Avem doar doua ministere. Ministerul celor ce fac Afaceri in Interior, fugarind, intre granite, bugetul de stat. Si Ministerul celor ce fac Afaceri in Exterior, cuplati la acelasi buget, printr-o mulgatoare cu statut diplomatic. Ambasadele Romaniei sint scirbite de lucrul cu turma de nobody-ninguno-nessuno asezata la coada spre a plati hirtii si acte.
Functionarii afla imediat ce vin la post cum se fac bani din tigarile s
