» Amenajarea canalului Dunare-Bucuresti, un proiect vechi, aparut inca din 1880, a revenit in actualitate.
» Politicieni si specialisti spun ca lucrarea este viabila si ar trebui dusa la capat, dupa ce santierul a fost sistat in 1990.
» Pentru finalizarea intregului sistem de 73 de kilometri sunt necesare 450 milioane de euro, bani care ar putea veni de la Uniunea Europeana.
» Vestea ca santierul va fi redeschis a pus pe jar localitatile aflate de-a lungul canalului, primul efect fiind explozia preturilor la terenuri.
"E, uite asa, lelita, o sa stam la poarta, sa vedem cum trece vaporul pe la noi prin sat!", gandesc taranii din asezarile insirate de-a lungul canalului Bucuresti-Dunare. Unii au aflat de la televizor ca se va face totusi canalul, in anii ce vin, dupa ultima spusa a "stapanirii". Altii, in schimb, injura "jgheabul", ca din cauza lui au secat fantanile si le-a "ruginit" apa. Peisajul de azi, de-a lungul "drumului ud", e dezolant. Praf, gunoaie, cadavre de animale. Plus scheletele ecluzelor si porturilor neterminate. Dar si multe povesti ale localnicilor. Despre vizitele lui Ceausescu, pe vremea santierului. si despre hotii care au macinat, ca furnicile, fiarele si betoanele canalului, dupa ce lucrarile au fost sistate, in 1990.
Canalul serpuieste printre ciulini, munti de gunoaie si mirosuri pestilentiale. Apa scapa dintre zagazurile lacului de la Mihailesti si de aici o ia la vale prin pustiu. Noi o insotim pe un drum paralel, de caruta. Ne intalnim cu oameni plecati parca in bejenie. Apucam sa vorbim cu un batranel care se arata dornic de taclale. "Dom’ne, au furat astia tot!", zice omul. Apoi ne face cu degetul o schema in colb, desenand o caramida. "Uite asa erau bordurile alea de pe margini. Le carau cu remorca". Cine, frate? "Lumea de p-acilea." Ce-au facut cu ele? "Case." Ne uitam la malu