Nu exista bucurie intelectuala mai mare pentru politicieni decat aceea de a gasi argumente democratice pentru decizii politienesti.

Mare parte din substanta cenusie a unui politician se consuma in cautarea cailor care ii consolideaza fotoliul, chiar daca face zdrente principiile democratice.

Recent, un politician liberal felicita politia care a intervenit in forta, anihiland in fasa o adunare a anarhistilor si antimondialistilor. Politicianul spunea ca asa le trebuie, daca vor sa faca dezordine. E drept, ne putem intreba de ce sa importam anarhisti din Europa cand ne sunt suficienti cei autohtoni. Pentru ca nu exista anarhie mai mare decat cea generata de coatele si pumnii politicienilor angajati pe ultimele turnante preelectorale. Politicianul cu pricina, autor al multor asemenea panseuri, a ramas neclintit sa pazeasca raiul democratiei cu bata. Alaturi de el sta ministrul de interne, care a pastorit operatiunile politienesti din ajunul reuniunii NATO. Un alt campion al noului tip de democratie este ministrul de externe, care pretinde ca nu a aflat de greva foamei facuta de un detinut roman inchis in puscariile poloneze, decat cand era prea tarziu. Detinutul, explica ministrul, nu a trimis nici o instiintare la consulat. Nu e prima data cand ministerul de externe este acuzat de nestiinta. Cu milioane de romani plecati sa-si gaseasca norocul peste tot in Europa, problema drepturilor acestor emigranti este o componenta tot mai importanta a politicii Romaniei. Au fost nenumarate cazurile de romani agresati, furati, schiloditi sau omorati in escapadele lor transfrontaliere. Ministerul de externe a gasit mereu o hartie oficiala sub care sa se ascunda. A invocat tratate si acorduri cu titluri in doua limbi straine si a citat declaratii ale Comisiei Europene si ale filosofilor antici, pentru a explica de ce un om aflat in puscarie a disparut din radarul of