Intr-o primavara, una dintre clostile din ograda noastra a clocit mai multe oua de rata, din care au iesit zece pui cu puf galbior.

Cat a stat closca pe cuibar, langa ea s-a aciuat si broasca mea testoasa, numita Riki. Nu mai stiu cum ajunsese in curtea noastra. Poate venise de la Dunare, prin canalele de irigatii, deoarece satul nostru se afla aproape de fluviu.

Riki era de marime mijlocie, cam cat o paine rotunda, si avea o cicatrice adanca pe carapace, semn ca fusese lovita puternic de cineva. Ne-am bucurat de aparitia ei, iar ea s-a dovedit foarte blanda.

Deci, Riki s-a aciuat langa closca si, spre surprinderea noastra, aceasta a lasat-o sa-i tina de urat.

Cum ieseau din gaoace, ratustele dadeau cu ochii de Riki, care le privea fascinata. La o zi dupa ce toate ouale de sub closca s-au transformat in pui, biata closca a murit, printr-o intamplare nefericita, spanzurata intr-un gard. Ratustelor le-a casunat atunci pe testoasa. Erau sigure ca ea este mama lor, doar o vazusera langa cuibar. Seara, toate "macanetele" se lipeau de carapacea lui Riki, desi testoasele au corpul mai rece. Dar era o primavara calda si putina racoreala le placea galbioarelor. Le tineam pe toate intr-o cutie si le dadeam sa manance tot ce le trebuia ca sa creasca bine. Daca erau mofturoase, Riki se prefacea ca le mananca ea bunatatile si asa le facea pofticioase si ascultatoare. Zilnic, pe la poarta casei noastre treceau carduri de gaste si rate, cu boboci vioi si galagiosi. De unde or fi aflat ratustele noastre unde merg vecinele lor nu stiu, dar asa mici cum erau si cu Riki in frunte, au trecut pe sub poarta si duse au fost la balta de langa sosea, la un kilometru de casa. De atunci, nu am mai avut grija lor! Se mira toata lumea cand vedea o testoasa sefa de card. Asta era ceva, dar a mai venit o minune! Una dintre ratuste avea un piciorus beteag si nu putea tine