Daca intrati intr-o institutie a statului roman, fie ca este vorba de o primarie, de o sectie de politie, de un birou al administratiei locale, centrale sau fiscale, intr-un tribunal, intr-un spital judetean sau intr-un birou consular romanesc, veti avea mai mult decat experienta dezagreabila a contactului cu autoritatile romane. Veti avea nefericirea sa fiti purtati intr-o calatorie in timp! Trecand pragul institutiilor noastre publice, pasesti intr-un tunel al timpului care te duce direct in anii ’80 ai celui mai negru comunism ceausist. Comunismul ca societate inchisa s-a reprodus in toate sistemele statului creand minisisteme la fel de inchise si autosuficiente.
In fiecare structura a statului, fie ca vorbim de administratie, justitie, sistemul sanitar sau sistemul de invatamant, s-a reprodus acelasi model caracterizat prin blocaj, relatii de cumetrie, coruptie si rezistenta la orice incercare de reforma care ar putea ameninta in vreun fel privilegiile de clan. Esecul Monicai Macovei in reformarea Justitiei – aflata astazi sub semnul funest al presedintei CSM, Lidia Barbulescu – este un exemplu al rezistentei sistemelor inchise, de esenta comunista, la reforma.
Ministerul de Externe nu este o exceptie. Corpul diplomatic este o casta la fel de inchisa, daca nu chiar mai inchisa decat altele, in sanul careia s-au produs prea putine schimbari semnificative. Este suficient sa va deplasati la un consulat romanesc din strainatate si veti testa din primele minute adevarul acestei afirmatii. Pe vremea comunistilor, daca erai in strainatate si faceai apel la ambasada sau consulatul tarii tale, erai considerat, din principiu, suspect. E drept, pe vremea aceea majoritatea romanilor care ajungeau in strainatate doreau sa fie cat mai departe de orice le-ar fi amintit de Romania, dar chiar daca te duceai cu o problema triviala, erai prost primit si ti se d
